La doar 6 km sud de Opatija, usor de ajuns cu autobuzul local sau de-a lungul asa-numitei lungomare, se afla statiune Lovran, un fel de Opatija in miniatura. La fel ca si in cazul vecinei mai ilustre, Lovran nu reprezenta mare lucru pana in sec. XIX, cand s-a terminat constructia unei sosele spre Rijeka, in 1.885. Apoi au aparut cateva hoteluri care sa-i adaposteasca iarna pe austriecii si ungurii care veneau in numar mare pe riviera la tratament. De-a lungul asa numitei lungomare din Lovran, exista parcuri cu vegetatie mereu verde si castani.

In spatele Lovranului se afla dealul Gorica, care face parte din lantul muntilor Ucka. Istoria Lovranului este mult mai intensa decat cea a Opatijei, deoarece a fost martorul luptelor dintre piratii uscoci, care se stabilisera in golful Kvarner, in orasul Senj, si puternica Republica Venetiana, confruntari care nu au permis decat supravietuirea unei parti foarte mici din vechea arhitectura a Lovranului. Una din ramasite este Biserica Sfantul Gheorghe, construita in stil gotic in sec. XIV, cu un cavou care dateaza din 1.470. Merita vazute si frescele de pe bolta, care nu difera mult de cele gasite in Beram, in Istria. Frescele di Lovran sunt opera artistilor croati din secolul al XV-lea

In loc sa va indreptati spre sud, de la Opatija la Lovran, merita sa va plimbati cativa kilometri spre nord, pana la vechiul sat de pescari Volosko.

Zilele linistite din Volosko, cand micutul port era animat de tipetele nebunesti si agitatia pescarilor de ton sunt de mult apuse, dar vechile cladiri de piatra inghesuite in jurul portului au mult farmec. Comparativ cu Opatija, nu prea ai multe de facut in Volosko, dar hoinaritul pe aleeile inguste si relxarea in restaurantele pescaresti sunt moduri placute de a-ti petrece timpul

top